Acoperișul casei în zona Vaslui: formă, pantă, învelitoare și panouri solare, după ghidul O.A.R.

Acoperișul este elementul care schimbă cel mai mult aspectul unei case și, pentru ghidul O.A.R., cel mai sensibil la specificul local. Iată ce recomandă pentru zona Vaslui. Sunt recomandări, iar dacă regulamentul local sau o finanțare le cere, devin condiții de respectat.

Cum arată acoperișurile din zonă

În Zona Vaslui, acoperișurile cele mai răspândite sunt în patru ape și în două ape, cu pante medii. Învelitorile tradiționale sunt din paie de secară, trestie, stuf, mai rar din strujeni (tulpini) de porumb, șindrilă sau scândură; la casele mai recente apar țigla ceramică și tabla plană, recunoscute de ghid ca parte a specificului local din secolul al XX-lea; la intervenții, ghidul acceptă țigla ceramică profilată trasă nesmălțuită, dar cere înlocuirea tablei. Acoperișul nu este folosit, de regulă, ca spațiu locuibil.

Formă și pantă

Regulile de mai jos privesc construcțiile noi dispuse pavilionar (gabarit mic, mediu și mare). Pentru clădirile mari de tip monovolum, ghidul prevede altele: pantă mică de maximum 2-5%, doar cu strat înierbat, iar pentru țigla ceramică o pantă de minimum 30 de grade.

• acoperiș cât mai simplu, în două sau patru ape egale, cu streșini și coame orizontale; se admit și două ape cu capetele coamei teșite, dacă specificul local permite;
• nu se admit forme și pante din alte zone climatice sau geografice;
• panta între 20 și 45 de grade, în funcție de învelitoare, putând scădea până la 15 grade la aplecători (prelungiri peste dependințe) și anexe;
• pantă mică, de minimum 2%, doar cu strat înierbat și acolo unde relieful permite, de exemplu la volume semiîngropate;
• lucarne: se evită cele supradimensionate sau cu forme nespecifice; se propune orientarea lor spre curte;
• spațiul de sub acoperiș se folosește ca spațiu funcțional, nu ca pod pentru depozitarea obiectelor voluminoase sau grele, din motive de siguranță în exploatare și la foc.

Învelitoare și culori

• materiale naturale regenerabile: stuf, trestie, paie de secară și țiglă ceramică profilată trasă, nesmălțuită; unde contextul local permite, și șindrilă din lemn; la clădirile mari de tip monovolum se acceptă și șindrila bituminoasă, în culori din gama locală, pentru pante mai mici, acolo unde contextul permite și mai ales în afara vetrei satului;
• nu se recomandă combinarea mai multor tipuri, culori sau forme de învelitoare pe același acoperiș (excepție: acoperișul vegetal și combinația stuf cu paie de secară pe fiecare apă);
• culori naturale; nu se folosesc culori stridente sau saturate;
• materialele de termoizolare și hidroizolare sunt compatibile cu învelitoarea și, pe cât posibil, naturale, lăsând schimbul de vapori între interior și exterior;
• structura se face din lemn, cu tehnici locale sau contemporane (lemn lamelar, stratificat sau încleiat), cu ignifugare și biocidare; nu se folosesc materiale plastice în structură.

Panouri solare, fotovoltaice și alte elemente pe acoperiș

• la construcțiile pavilionare, luminatoare, ferestre în planul acoperișului, panouri solare și fotovoltaice și coșuri sunt permise doar dacă sunt justificate funcțional și ocupă maximum 10% din suprafața pantei respective, pe cât posibil orientate spre interiorul lotului;
• panourile de captare a energiei solare în planul acoperișului se acceptă și se recomandă, dar acoperirea a peste 10% din pantă cu panouri vizibile din stradă este dată ca exemplu negativ;
• la clădirile mari de tip monovolum se acceptă panouri fotovoltaice sau solare pe fața sudică, în proporție de 40% din suprafață.

Regulile de siguranță la incendiu pentru panouri (spații libere, accese, marcare) sunt separate; vezi articolul despre panouri fotovoltaice și P 118.